Topește gheața înverșunării cu căldura compasiunii!
Părinții nu sunt aici să le ceri socoteală azi pentru ieri, ca să înțelegi ziua de mâine! Când te uiți atent către tine și ești dispus să folosești timpul tău ca să începi să te cunoști, să-ți găsești și să-ți înțelegi rostul, atunci ai să vezi de ce sunt ei aici. Momentul acela în care suntem dispuși să ne asumăm responsabilitatea pentru ce, cum și de facem ceea ce facem. Petru cine și ce vrem să fim. Atunci când topim gheața înverșunării cu căldura compasiunii.
“Vinovații fără vină”
Vrem schimbare atunci când ceva nu funcționează. O cerem mereu celuilalt, pentru că el este vinovatul, sau în orice caz cineva din viața noastră. Începem să căutăm și facem așa cum ne învață manualul, ne întoarcem la copilărie. Odată ajunși acolo analizăm partea aceea în care am învățat primele lucruri despre lume și viață: să mâncam, să salutăm, să ne îmbrăcăm, să ne comportăm, să înțelegem lucrurile, să ne exprimăm. De aici și până la neajunsurile din viața noastră, rămâne doar un pas! Gata! Am găsit vinovații! Părinții noștri răspund pentru durerile din sufletul nostru, la ei găsim cheia pentru anumite comportamente care nu ne ajută în niciun fel. Părinții, pe ei îi “chemăm la bara” să răspundă pentru că au fost sau nu atenți atunci când ne-au predat lecțiile de viață pe baza cărora ne clădim viitorul. Am ajuns să credem că fiecare cărămidă pusă de ei la construcția noastră, a fost pusă cu rea intenție, că trebuie dărămată pentru că ceea ce suntem acum nu este deloc ceea ce ne-am fi dorit. Că nu suntem capabili să ne bazăm pe judecata noastră pentru că ea a fost împrumutată parcă dintr-o altă lume.
Alege să fii liber!
Când o să reușim să ne vindecăm din a ne judeca proprii părinți? Când o să reușim să înțelegem și să vedem întreaga imagine? Când o să ne fie suficient de clar că lumea și societatea și timpul în care ne trăim viețile, își pun negreșit o amprentă pe ființa noastră, așa cum și-au pus amprenta pe viețile lor și a generațiilor trecute? Atunci când o să luam o gură de aer, ca să creăm acel “spațiu” în care stă alegerea nostră, pentru că “în acea alegere se află libertatea noastră”, Viktor Frankl. Suntem impulsivi, reacționăm imediat și nu ne mai dăm niciun răgaz să respirăm, să fim liberi.
The Living Years – Mike and the Mechanics
“Fiecare generație o blamează pe cea dinaintea ei. Și toate frustrările ei bat la ușa ta…” asta spune cântecul celor de la Mike and the Mechanics. Și continuă astfel: “Creăm o ceartă permanentă între prezent și trecut, pentru a sacrifica viitorul, iar ceea ce rămâne este doar amărăciune”. Și toată piesa asta minunată se încheie cu “până nu e prea târziu.”
Topește gheața înverșunării cu căldura compasiunii!
Cum ar fi dacă ne-am trezi într-o dimineață și ne-am asuma toate acțiunile pe care le facem? Cum ar fi dacă atunci când căutăm vinovați, ne-am uita prima dată și la noi? Nu pentru a porni o altă ceartă și o altă nemulțumire, ci pur și simplu pentru a înțelege că, din fericire mare parte, sau măcar jumătate din ceea ce suntem și cine putem să devenim ține de noi înșine. Cum ar fi dacă am încerca să le dăm părinților și credit, nu doar să-i găsim vinovați? Și cum ar fi dacă le-am și mulțumi pentru acele lucruri, puține ori multe, care le-au și ieșit atunci când dădeau examen după exam la cea mai grea materie din lume? Topește gheața înverșunării cu căldura compasiunii și ai șanse mari să găsești adevăratele răspunsuri, să vezi lucruri pe care până acum nu le-ai văzut.
Cand vine timpul tău să fii judecat!
Pentru că următoarea generație care vine să-și cheme părinții la judecată este cea a copiilor pentru care noi suntem azi părinți. Și nu spun că dacă noi vom înceta să le mai cerem socoteală alor noștri, micuții de azi nu vor stârni o ceartă despre ieri, ca să-și înțeleagă ziua de mâine, pentru că o vor face. Dar atunci când o vor face, vor fi conștienți că și ei fac parte dintr-o generație și că bunătatea nu va lăsa loc pentru amărăciune, iar responsabilitatea este cea care poate să te ajute să faci din viața ta locul în care vrei să trăiești cu toți ai tăi!
