Lecția despre IUBIRE și CREDINȚĂ.
Iubire și credință pentru o lume mai bună. Dar, nu există o lume mai bună. Pur și simplu nu există. Nu avem cum să facem lumea asta un loc mai bun pentru că nu le dăm copiilor timp să crească. Ei nu mai au timp să se joace, să iubească, să plângă și să râdă cu gura până la urechi. Când să greșească și să învețe. Să țipe sau să tacă. Nu se mai pot supăra, ca să le treacă. Să mintă ca să înceapă să descoperă adevărul. Ei nu mai cred, pentru că nu mai știu. Nu-și mai găsesc locul, pentru că nu mai au timp să-l caute. Le luam timpul. Cu ce drept? Pentru că nu de la noi l-au primit. Nu noi i-am ales, ei ne-au ales. Oare când o să înțelegem că ei ne-au ales și singura noastră treabă este să le onorăm alegerea?
Venim copii și plecăm bătrâni
Așa mi-a spus bunica odată. “Venim pe lumea asta copii și plecăm bătrâni”. Desigur că asta nu este o certitudine, însă credința asta spune. Oare ne pierdem credința? Oare copiii de azi pleacă tot copii pentru că dispare singurul lucru care ne dădea speranța pentru o lume mai bună? Chiar o să lăsăm armele să înlocuiască credința? O să lăsăm armele să ne ciuruiască familia? Să șteargă ACASĂ de pe fața pământului? Le dăm voie să dea foc CERULUI spre care ne uitam mereu cu credință?
Dacă nu ar exista părinți, nu ar exista IUBIREA
Cu gândul ăsta a mers fiul meu într-o seară la culcare. Mi-a spus: “Mama, dacă tu și tata nu ați exista, iubirea nu ar exista. Iubirea există pentru că părinții există”. Copiii ne aleg pentru că vor să învețe să iubească la rândul lor. Au certitudinea că au găsit locul potrivit atunci când vin aici. Pentru că ei vor să facă lumea asta un loc mai bun, cu iubire și credință. Fără iubire și în lipsa credinței, lumea nu poate să fie un loc mai bun.
Crezi că dacă mama lui i-ar fi spus să nu tragă, o asculta?
Shooter-ul din Texas sau Putin, nici măcar nu e important cine și care este numele lui. Pentru fiul meu e important dacă el, acel personaj care s-a pierdut, ar fi putut fi adus înapoi la credință de către mama lui. Dacă o asculta pe mama lui, nu s-ar fi pierdut niciodată. Așa am învățat de la fiul meu că ei, copiii, vin pentru că vor să-i învățăm despre iubire și credință. Ele sunt și vor fi mereu felinarul care să le lumineze calea, iar astfel nu se vor pierde niciodată. Indiferent care ne sunt obstacolele în viața de adulți, de părinți, indiferent cât de greu ne este uneori sau cât de obosiți devenim pe drum, avem o datorie de onoare. Să ne amintim mereu asta. Să nu uităm niciun moment că lecția despre iubire și credință trebuie să o stăpânim cel mai bine pentru că atunci când vin copiii, din asta ne vom da examenul.