De ce să-ți spui adevărul? Dar care sunt motivele pentru care de multe ori alegi să nu-l spui? O altă lecție învățată cu fiul meu. E fascinant cum te deșteaptă copiii și întâmplările lor. Vreau să spun, cum te deșteaptă la propriu, nu cum te fac mai deștept, pentru că asta este discutabil 🙂 Lăsând gluma deoparte, copiii și doar prin magica lor prezență în viețile noastre sunt cei mai mișto “îndrumători” pe care și i-ar putea dori cineva. Lucrul ăsta l-am mai spus aici și am senzația că o să-l tot repet, nu mă judeca. Ideea este că mă întreb uneori care dintre faptele mele a fost atât de bună încât să merit șansa asta? Ori Doamne, Doamne a fost milostiv cu mine și a zis ceva de genul: “pffff fata asta chiar nu știe nimic, musai să-i trimit un învățător calumea”. Pentru oricare dintre variante, sunt recunoscătoare și dau mai departe din învățăminte. Azi este despre a-ți spune adevărul, a te exprima.
Momentul A-HA!
Îmi povestește Sasha, cum într-o zi a notat ceva greșit în caiet pentru că nu a observat o linie. Doamna învățătoare a remarcat greșeala și i-a arătat chiar linia cu pricina. Copilul nu era lămurit. În mintea lui lucrurile nu stăteau deloc așa. El credea că notase corect atâta vreme cât linia cu pricina de fapt nu exista. L-am întrebat dacă i-a spus și învățătoarei lucrul acesta, iar răspunsul a fost: “nu”. Am încercat să aflu de la el cum ar fi putut cineva să știe clar că el nu a văzut linia, înafară de situația în care ar fi spus-o chiar el? De aici a mai rămas doar un pas până la acel moment de a-ha în care amândoi ne-am dat seama că exprimarea/comunicarea poate să facă magie. Gândurile nu sunt pentru a fi citite, ele sunt pentru a fi exprimate prin cuvinte, gesturi etc.
Cititul gândurilor nu mai este azi la mare căutare.
Atâta timp cât ne așteptăm ca ceilalți să ne citească gândurile, există șansa să fim greșit înțeleși și mergând chiar mai departe, riscăm ca adevărurile noastre să rămână îngropate undeva, într-un loc în care să nu le mai găsească nimeni, niciodată. Putem chiar să “împrumutăm” convingerile altora, care au reușit la un moment dat să le exprime și încet, puțin câte puțin să pierdem exact acele lucuri care ne fac unici. Cred în puterea expresiei și totuși, chiar după mulți ani de radio și presă scrisă, om de PR și copywriter, content creator, încă mă aflu deseori în situația în care ceva mă oprește. Las aici motivele pentru care cred că ne este greu să ne spunem adevărul.
5 MOTIVE care nu ne lasă să ne spunem adevărul.
- Frica – ne naștem cu ea și începem să o manifestăm odată ce realizăm “pericole”. În cazul de față ea se referă la frica de penibil, de pedeapsă etc.
- Educația – suntem educați să vorbim doar atunci când suntem întrebați. Cum rămâne cu restul de 99%?
- Greșelile și eșecul – să-ți spui adevărul înseamnă implicit să vorbești despre tine, să faci ceea ce îți place, să îți creezi acele lucruri pe care le visai. Exact pe calea asta poți întâlni greșelile și simții gustul eșecului.
- Încrederea, stima de sine și valoarea personală – le-am pus împreună pentru că atunci când una dintre ele lipsește, ne face exprimarea mult mai dificilă, ori inexistentă.
- Anturajul – și mă refer aici la acei oameni, puțini, cu care ai ales să-ți petreci viața. Ei te pot încuraja sau din contră.
Concluzia este că cititul gândurilor ar trebui să rămână o treabă de vrăjitorie, cum era considerată pe la 1700, chiar mai devreme și că exprimarea, fără putință de tăgadă este o treabă faină. Trebuie încercată din când în când până facem din ea un obicei. Ea poate face și desface! Are puterea de a crea ori chiar salva relații. Te poate duce în locuri în care nimeni nu a mai fost vreodată. În cazul meu așa s-a născut ThoSay Design. Citește-l TO SAY – A SPUNE. Numele brand-ului reprezintă inițialele numelui fiului meu. Asta este o altă poveste pe care promit să o aduc și aici în curând. Cum altfel ai putea să afli toate lucrurile astea? Eu am votat, sunt pentru exprimare! What about you?
