What’s the time? The time is now! Nu, nu o scriu acum, aici un text în limba engleză. Ideea este că, așa cum și tu bine știi, sunt unele lucuri care sună mai bine rostite într-o anumită limbă. În cazul de față a fost să fie engleza. Asta fiind introducerea, continui și intru în subiect. Și vin să spun mai departe că tot ceea ce avem vreodată este momentul prezent. Ăsta este pur și simplu un fapt și nu-l mai comentez. Ce vreau să îți reamintesc azi este că prezența asta în aici și acum stă la o decizie distanță. Cum frumos spune Eckart Tole în cartea “Puterea prezentului” este practic neproductiv să stai cu mintea mereu în trecut sau în viitor. În sensul că trecutul îți aduce inevitabil ceva durere, iar viitorul vine cu o doză de anxietate, cum altfel? Și atunci nouă ce ne rămâne de făcut? Well, prezentul, mon cher! Cum frumos ne încânta odată Caragiale.
Viitorul, replică a trecutului.
Păi, dacă trecutul are hibele lui, atunci de ce nu ar fi viitorul mai luminos? Și asta e o treabă destul de simplă. Pentru că, într-un mare procent, ceea ce noi numim viitor este practic o replică a trecutului. Foarte mici schimbări se pot produce de ieri până mâine. Doar dacă, și aici intervine partea interesantă. Dacă devenim conștienți de aici și acum. De clipa asta. Fix clipa asta în care eu apăs butoanele din tastatură, iar băieții mei sunt la povestea de seară. Mașina de vase își face treaba, iar lampa îmi luminează tastele ca să pot continua și duce la capăt ideea pe care am început-o.
Acțiune – dramă totală.
Am învățat să trăiesc prezentul și să nu mă împotrivesc clipei, într-un moment în care viața mea era cam cu susul în jos. Și de acolo, din “amețeala” aia am ales să mă focuseze pe ceea ce puteam să fac cu datele pe care le aveam. Pe principiul că trecutul se perpetuează în lipsa prezentului, iar calitatea acestei clipe dă formă celei viitoare. Nu o să te mint, minții noastre-i cam place să își ocupe timpul cu probleme, să creeze scenarii și poate chiar filme de “acțiune dramă totală” ca să citez pe cineva drag din familie. Dar, hai să fim realiști, puține filme ajung să fie premiate și de cele mai multe ori nici măcar cele la care ne așteptam. Și atunci de ce să ne pierdem timpul (care este oricum și el o iluzie și o invenție) făcând lucuri care nu de duc nicăieri?
Ești deja cu mintea în viitor!
Așa cum te-am obișnuit deja, n-am să depășesc cele 3 minute de citit și închei într-o notă constructivă. Cu ideea asta am pornit la drum. Să diluezi cumva trecutul, să-l lași în urmă cu alte cuvinte, în special dacă aduce o povară, nu-i o treabă imposibil de realizat. Înfigi bine picioarele în pământ și te ancorezi calumea. S-ar putea să nu fii în cel mai mișto moment al vieții tale, dar acceptându-l ai mari șanse să găsești soluția potrivită care să te ducă la nivelul următor. Și știi care-i culmea? Chestia asta musai să o faci fără ca măcar o clipă să te gândești la ceva de genul “wow ce tare o să fie după ce trece asta”. Dacă faci în felul acesta egal nu ești aici. Ești deja cu mintea în viitor.
Te îmbrățișez. Ne mai vedem pe aici și acum!