Cum ar fi să adopți o carte, așa cum se întâmplă în romanul “Umbra vântului”, scris de Carlos Ruiz Zafon? Nici nu știu să vă povestesc mai întâi despre autor sau să trec direct la această carte scrisă cu atâta îndemânare, un mister bine brodat pe care nu-l poți dezlega decât la final? Face parte din categoria cărților pe care nu le mai poți lăsa din mână, vrei ca timpul să stea în loc, ca tu să poți citi în tihnă. Pentru că cititul este o activitate atât de relaxantă și se apropie vacanța de iarnă, iată un tip de luat în seamă: #haisăcărticim!
Carlos Ruiz Zafon
Carlos Ruiz Zafon este în prezent cel mai publicat scriitor spaniol contemporan, a cărui volume sunt traduse în 40 de limbi, iar cartea despre care vorbim astăzi la rubrica, #cărticim a scris-o în anul 2001. La 3 ani după publicare, romanul a fost distins în Franța cu premiul “cea mai bună carte străină”. A fost un bestseller internațional, iar în Spania a avut peste un milion de exemplare vândute.
La sombra del viento
Zburam de la Barcelona, înapoi spre România și am găsit cartea pe un raft în aeroport. Zborul nu e atât de lung, însă, cu această carte în mână, parca am ajuns în câteva minute. Mi-a luat puțin să ajung la finalul ei, iar acolo, parcă aveam o urmă de părere de rău…e o carte minunată care ai senzația că se termină prea repede :-)!
Acțiunea din “La sombra del viento” se petrece în Barcelona anului 1945, în jurul personajului Daniel Sempere, care încearcă să-i dea de urmă celui care vrea să distrugă toate cărțile scrise de un anumit autor, pe nume Julian Carax. În inima orașului vechi există un cimitir al cărților uitate, unde ajunge și Daniel, în care oamenii încearcă să ferească de dispariție volumele unor autori necunoscuți ori uitați. Cine pășea pentru prima dată aici, trebuia, conform tradiției să adopte o carte… El alege tocmai “Umbra vântului”, pe care o ia acasă și o citește în acea noapte.