Happily ever after este finalul oricărui basm. Noi am mai vorbit despre asta. Basmele ne spun exact ce vrem să auzim și au de toate, bune și rele. Suspans, surpriză, anticipare, anxietate tot ce trebuie ca să-ți taie respirația. Ne place asta încă de când suntem mici că doar din emoție suntem construiți. Ce face autorul atunci când așterne pe hârtie câte o poveste? Lasă nescrisă exact partea despre care am crede că are puterea să-i strice farmecul, magia. Și de aici începem să ne încurcăm în cuvinte și înțelesul lor.
Lupta în care binele învinge!
Într-un basm amândoi se luptă, fiecare de partea lui cu tot ceea ce stă în calea acelui “fericiți până la adânci bătrâneți”. El cu monștrii, zmeul sau balaurii. Ea cu preconcepțiile care stau bine înfipte în rădăcini, acolo la castel. Long story short binele învinge, lupta i-a scos învingători, ba chiar i-a apropiat și mai mult. Îndrăgosteala asta merită pecetluită ca să putem spune de-adevăratealea “happily ever after”. Aici se termină basmul și începe viața! Viața împreună! Dar schelete de monștrii, balauri și convingeri încep să iasă din valiza despachetată cu atâta entuziasm și fluturași în stomac. Autorul a omis (cred eu, cu bună știință) să lase 2-3 rânduri și despre asta în basm.
Ce lupte? Și de fapt, care castel?
Luptele nu se mai duc acum înafara castelului. Dar, stai puțin! Ce lupte? Și de fapt, care castel? Nu e niciun castel pentru că atunci când a început “împreună” el nu a venit cu un castel gata construit. Ce ai primit atunci a fost doar accesul pe un teren pe care urmează să construiești castelul vostru. Tu și acea persoană pe care ai ales-o, îi spune “alesul ori aleasa inimii” în basm. Terenul gol-goluț pentru o construcție la care nu aveți nici măcar un design acceptat de ambele părți. Ce e fain totuși este că terenul are acces la resursele esențiale: apă, electricitate și gaz. Astfel că aveți energia și puterea, voința și îndrăzneala – IUBIREA vitală pentru construcția pe care urmează să o faceți. De acum înainte depinde totul de voi și cum vă gospodăriți cu ceea ce aveți deja. În teorie resursele astea sunt epuizate înainte de finalizarea construcției și aici ne împotmolim. Castelul stă să se dărâme încă înainte de recepția finală. Și ce facem acum?
Las rândurile astea aici cu semn, pentru că basmul continuă. Te aștept să mai vorbim despre castele, balauri, schelete și happily ever after…
