#mașinicupoveste
Dragilor, mă bucur să vă cunosc! Eu sunt Cristiana, am 24 de ani și am o pasiune mai neobișnuită… cel puțin pentru o fată. Sunt pilot debutant de raliu. Așa că în rubrica #mașinicupoveste voi veți fi copiloții mei și ne vom aventura pe drumuri mai puțin cunoscute. O să încep prin a vă povesti cum au ajuns să îmi placă atât de mult mașinile. Sincer, nici nu știu de ce mama și bunica mea au fost atât de surprinse anul trecut, când eu, singura lor fată, am participat pentru prima dată la un raliu. Îmi aduc aminte cum, pe vremea când eram foarte mică, mama mă lua în brațe ca să pot mișca de volan, în timp ce mașina avansa un metru, exact cât era nevoie ca să parcăm în curtea de la țară. Ce satisfacție că reușeam să mișc o asemenea mașinărie care părea atât de mare!
Când eram în clasa a V-a mă luam la întrecere cu băieții din clasă să vedem cine știe cele mai cool mașini. Jucam aceleași jocuri pe calculator, tot cu mașini, și ne luam la întrecere să le ghicim pe stradă. Voi mai faceți asta? Apoi, nici nu vă mai spun câte excursii am făcut prin tot felul de locuri minunate cu mașina familiei sau cu autocarul școlii. Câtă distracție era pe ultimele banchete din autocar, câte cântece, bancuri, jocuri și amintiri am strâns…
Dăm pe repede înainte și ajungem la 23 de ani, când am început să scriu despre călătoriile pe care deja le făceam singură, cu Ibiza mea verde sau cu alte mașini, prin țară. Mai mult din joacă, am scris și câte ceva despre cum mi s-au părut acele mașini. Însă pentru mine ele erau mai mult decât un obiect, erau companioni, prieteni de încredere care m-au dus pe drumuri înzăpezite, mi-au ținut de cald, mi-au cărat bagajele (am multe bagaje, doar sunt fată) și m-au așteptat oriunde m-aș fi oprit să fac o poză sau să descopăr un drum neumblat.
Fiecare mașină are o personalitate aparte: una parcă e mai potrivită să te plimbi cu ea prin agitația orașului, alta se simte în largul ei când pleci în excursii la munte, iar alteia îi place mult să meargă prea repede pe drumurile fără gropi. Am descoperit frumusețea automobilismului sportiv, cunoscut și sub numele de motorsport, când am fost spectator pentru prima dată pe marginea probelor speciale ale unui raliu. Acolo am întâlnit oameni care privesc viața ca o călătorie și iubesc mașinile cel puțin la fel de tare ca mine. Știți voi, majoritatea oamenilor se relaxează făcând sport, uitându-se la televizor, citind o carte, jucându-se cu câinele sau gătind.
Și mai sunt alți oameni care se relaxează și atunci când conduc, pe un drum închis, cu viteză foarte mare, o mașină care, în loc să aibă aer condiționat și radio, are niște scaune inconfortabile și niște bare ciudate prin interior… Despre ei vă voi povesti data viitoare, când vom face primii pași în lumea raliurilor și a eroilor ei.
