Bunica mea avea superi puteri! Era o femeie harnică, se trezea pe la 4-5 dimineața și până când se făcea și pentru noi dimineață, ea era cu toate puse la punct și mâncarea pentru prânz la foc! Apoi o vedeam ba pe verandă, ba pe banca din fața porții cu vreo vecină și o mai întrebam ce face? „Mă hodinesc o țâră”, spunea cu o satisfacție parcă pe chip. Plus că bârfele cu vecina sunt sigură că-i mai țineau gândurile și grijile departe, fie ele de orice fel!
Vreau de ceva vreme să înțeleg un mecanism, să dau de capăt la ceva, să înțeleg cum funcționează și după o îndelungă documentare, după ce am observat ce se întâmplă în jurul meu și am experimentat pe propria piele câte ceva, am ajuns la concluzia că bunica mea își asculta corpul, mintea și sufletul mai mult decât o facem noi acum. Cheia era acolo în acel „mă hodinesc”!
“Fă o pauză, relaxează-te și o să meargă toate”
Astăzi, printre milioanele de lucruri pe care le fac zilnic, am editat un interviu filmat în urmă cu 2 săptămâni, cu Virgil Ianțu, despre cum să-i facem pe copii să prindă dragul de citit! O să-l vedeți, în curând, dar acum e altceva ce vreau să spun. În timp ce editam, s-a defectat calculatorul, apoi programul în care editam s-a închis brusc…apoi a căzut și netul, iar în cele din urmă băiețelul meu a vrut să doarmă la prânz doar cu mine! Toate s-au petrecut în această ordine, bine stabilită parcă de Univers! Înainte să merg la culcare cu fiul meu mai primesc și următorul mesaj, asta ca să fie totul clar, să nu mai am nici un dubiu că trebuie să mă „hodinesc”. Mesajul, pentru care-i mulțumesc prietenei mele suna așa: „ Fă o pauză, relaxează-te și o să meargă toate!” No comment!
Cruise control
Există anumite momente în viață când faci ce faci și îți supui corpul, mintea și sufletul la o presiune puțin peste ce își doresc ele, astfel că se întâmplă o „resetare”, ca și în celebra afirmație: „acumulările cantitative duc la schimbări calitative”. Ei bine, după câte o resetare de genul ăsta, mai mult sau mai puțin fericită, de obicei mai puțin, ajungi să îți pui niște întrebări existențiale serioase la care uneori găsești răspunsul, alteori ba! În cazul în care l-ai găsit drumul mai departe are mai puține hopuri, însă, dacă nu le-ai găsit ai să te mai trezești tu în situații în care întreci iar măsura, vine ceva și te bate iar pe umăr. Accelerația nu mai funcționează, ai trecut pe “cruise control”.
Ceva doar pentru ea!
Am în jurul meu în prezent cel puțin 2 oameni dragi și faini care, din dorința de a termina toată treaba până la micul dejun și de a avea totul pregătit și pentru prânz și zilele următoare, fără să țină cont însă de ce făcea bunica, au fost forțate să înțeleagă că fără acel moment de odihnă nu pot să funcționeze. Acum te întreb și te rog să-mi dai un răspuns sincer, când ai spus ultima dată STOP? Când ai ascultat o melodie care să te scoată cu totul din ritm? Când ai făcut ultima dată ceva doar pentru tine? Dacă răspunsul vine în mai puțin de 30 de secunde și exclude „nu-mi amintesc” sau „prea rar” sau „acum 10 ani”, atunci înseamnă că ceva faci bine! Dacă nu e așa, dacă stai prea mult să-mi dai raspunsul, dacă acel răspuns include afirmațiile de mai sus, asta ar trebui să te pună pe gânduri, pentru că bunica făcea în fiecare zi câte ceva doar pentru ea!
