Grădinița – breaking news vs. poveste! Schimbă rutina treptat.
Nu-mi amintesc cum am început eu să iubesc grădinița, dar știu că mi-a plăcut și chiar am câteva imagini frumoase de acolo, întipărite în minte! Ce știu sigur este că toate acele imagini sunt despre și cu educatoarea, copiii, întâmplările! Nu prea mai știu, aș avea nevoie de un exercițiu serios de gândire să-mi amintesc cum arăta grădinița noastră, sala mea de clasă sau cu ce jucării ne jucam. Nu mai știu dacă am acceptat grădinița din prima zi și nici măcar cum s-a făcut trecerea de la rutina cu care eram obișnuită, la acea schimbare majoră. Nu era important, atunci nu era important. Acum facem lucrurile altfel, acum nici măcar vântul nu mai mișcă frunzele toamna așa cum le mișca atunci…dar nu despre încălzirea globală vreau să-ți povestesc, ci despre cum poate grădinița să nu fie acel “breaking news” șocant, ci mai degrabă o poveste frumoasă. Nu spun că nu e bine să fii speriat, agitat, copleșit tu ca părinte, iar copilul într-un carusel de emoții…vreau să spun că sunt și alte variante.
Să înlocuiești bocancii cu balerini
Grădinița ar trebui să intre în programul copilului cu pantofi ușori, de genul balerini, nu bocanci, în nici un caz bocanci, chiar dacă ea începe toamna când apar și ploile. Balerinii sunt ușor de purtat și parcă nici nu-i simți, nu te deranjează la mers. Bineînțeles că nici bocancii nu fac asta, dacă ajungi la ei în mod treptat. Oficial grădinița începe toamna, însă, dacă ea intră pas cu pas, ceva mai devreme în mintea și viața copilului, evenimentul nu mai este de genul “breaking news”. Să cunoască locul, educatoarele și viitorii colegi de grădiniță este unul dintre pașii importanți. Face parte din acomodarea cu noul care urmează să vină. Vara este cel mai bun moment în care copilul poate să facă cunoștință cu grădinița. Intrarea se face într-o atmosferă relaxată, cu și mai multă joacă. Dacă grădinița mai are și o curte mică, un tobogan și un leagăn este aranjamentul perfect. Asta se poate întâmpla o săptămână, două, trei, poate chiar o lună, iar de aici trecerea se face mult mai ușor. Tips: vara slabe șanse să ia o răceală!
Tu nu mergi la grădiniță și nici nu părăsești copilul atunci când îl lași acolo
“Mama, tu mergi cu mine la grădiniță!” mi-a spus Sasha într-o zi. Atunci am realizat că mai am de lucru și e treaba mea să-l fac să înțeleagă că eu nu stau cu el la grădiniță, dar nici nu-l părăsesc și urmează remușcări după ce l-am lăsat acolo. Printre explicațiile care NU au funționat: “eu am serviciul meu, tu ai grădinița”; “cât ești tu la grădiniță, nici eu nu sunt acasă”; “la grădiniță merg doar copiii”! Aveam nevoie de artileria grea 🙂 și aici am mereu aliați de nădejde: tati și/sau poveștile. De această dată am născocit repede o poveste cu un ursuleț drăgălaș și o vulpe șireată …cum arată o zi de grădiniță, a lor. Am găsit chiar și un super desen animat, cu tigruțul Daniel care merge la grădiniță. Iar în ceea ce privește partea cu remușcările…aici era tema mea de casă.
Poveștile fac cât o lume
O spun de fiecare datâ când am ocazia, povestesc cu Sasha din momentul în care am aflat că el se pregătește să vină la mine. Povestim și ne jucăm de atunci. Poveștile fac cât o lume! Ne aduc într-o stare de bine și facilitează comunicarea dintre noi. Poveștile și joaca sunt cele care-i ajută pe copii să învețe răbdarea și să primească noul în viața lor. Grădinița este ceva nou, este acel ceva care le schimbă mult rutina.
Prima zi de grădiniță din toamna asta
Prima zi de grădiniță nu a fost cea de azi, însă a fost prima zi de toamnă în care Sasha a mers la grădiniță. Pentru că ambrozia mă ține în casă, nu am fost eu cea care l-am condus până acolo. Asta ca să fie clar că planul de acasă nu conincide întotdeauna cu cel de la piață 🙂 Cu toate pregătite și în cel mai normal ritm, am ajuns la jacheta pe care nu a mai vrut să o îmbrace pentru că el nu merge nicăieri! Pentru un moment totul semăna cu o cauză pierdută și toți pașii de până acum, făcuți în balerini, părea că i-am făcut degeaba. A fost și momentul acela de dramă. S-a aprins butonul de panică! Toată pregătirea, toate etapele despre care ți-am povestit…un fiasco! Dar, cum să lași garda jos? Cum să-l lași pe copil să-ți simtă panica? Vorba aceea: cățelul te poate mușca dacă-ți simte frica 🙂 În momentul acela părea un adversar redutabil, muuult peste “pregătirea” mea 🙂 Dar, cu atitudinea potrivită și concursul celor din jur, Sasha a acceptat să-i arate partenerului de drum unde se află grădinița la care merge el. Eram aproape sigură că dupa asta se va întoarce rapid acasă, dar am primit un mesaj în care educatoarea îmi spunea că fiul meu e la micul dejun cu copiii, iar restul poveștii l-am aflat chiar de la el, după câteva ore 🙂
