Atunci când venim pe lume suntem pregătiți să învățăm, nu venim cu lecțiile învățate, iar singurul lucru care ne poate garanta că vom fi elevi buni și că ceea ce am învățat ne va ajuta să trăim o viață împlinită, este să nu lipsim de la cursuri, să fim prezenți în momentele acelea, să fim prezenți în viața noastră, să fim conștienți de ceea ce ne oferă momentul. Ne vom obișnui mai întâi cu noțiunile mai simple, apoi vom trece la abecedar. O să dăm de lecții ceva mai complicate și chiar dure. Vom învăța meserie, ne vom specializa în diverse domenii, vom excela sau vom deveni inspirație pentru cei din jurul nostru. Profesorii vor fi mereu alții, iar programa nu va fi tot timpul aceeași. Suntem capabili să ținem minte și suntem specia cu cea mai bogată imaginație, suntem deschiși pentru învățare, iar toate astea ne sunt de mare folos și atunci când vine momentul să devenim părinți. Nu ne naștem părinți tocmai pentru că avem nevoie și pentru asta de lecții și de îndrumători.
Ești cel mai bun părinte pentru copilul tău, pentru că tu, părintele, te-ai născut odată cu copilul
Fiecare generație de părinți se naște într-un alt timp și spațiu, astfel că o carte cu lecțiile moștenite din generație în generație nu poate rămâne 100% la fel. Funcționează cu succes pentru rețeta de prăjitură cu mere a bunicii, însă atunci când vine vorba despre parenting, nu facem altceva decât să aducem un bagaj de emoții și trăiri dintr-un alt timp, să le punem în cârca noului născut al familiei. “Copilul e o viață, nu o moștenire” – Sadhguru. Ai devenit părinte, sunt multe lucruri de învățat, ai început un nou curs, te specializezi pentru cea mai tare meserie din lume. Primul tău gând este că vrei să fii cel mai bun părinte și chiar poți face asta. Ai la îndemănă cel mai bun profesor care vine la pachet cu cel mai performant manual pe care-l poți găsi pe piață. Ai tot ce îți trebuie ca să fii premiant. Tot ce ai de făcut este să fii prezent. Prezența ta și răbdarea necesară să poți face și temele de casă, asta este contribuția ta.
Mama, de ce să fac ce spui tu? Nu e bine să te iei după ceilalți!
Copilul te învață lucruri esențiale care te ajută apoi să-l ghidezi. Copilul are nevoie să mănânce, nu pentru că-l obligi tu să facă asta, ci pentru că hrana îl ajută să crească într-un corp sănătos, iar pentru asta are nevoie să îsi cultive gusturile. Dacă ție îți place mărul copt, nu e neapărat necesar să-i placă si lui, asa că are nevoie de opțiuni. Copilul trebuie să deprindă câteva obiceiuri sănătoase cum ar fi igiena orală, însă atâta timp cât îl obligi să facă asta, va opune mereu rezistență. Din nou, are nevoie de ceva mai multă informație să înțeleagă de ce trebuie să își perieze dinții. Cultura ne învață cum e bine să intrăm devreme în colectivități, dar asta nu înseamnă că influențele venite dinafara familiei sunt de fiecare dată cele mai bune, cum, de altfel, nu poate fi garantată ca bună nici influența celor din casă, a părinților. Și atunci? Tot copilul ne spune cum el are nevoie de ghidare și nu de influențare, cum el are propria personalitate, nu e nevoie să arate, să se comporte, să îmbrățișeze aceeași religie cu a celor din casă. Copilul are nevoie de iubire și sprijin pentru a-și cultiva inteligența și încrederea în propria persoană, astfel că el nu va avea nevoie de influențe.
