Câte cure de slăbire ai făcut până acum? De câte ori te-ai abținut de la mâncare, ori de câte ori ți-ai dat frâu liber în treaba asta? Vina! Hmmm cât de vinovată/vinovat te simți după ce ai mâncat dulce, sau peste măsură? Mâncarea a fost și rămâne de-a lungul vremii un subiect care dă naștere la multe, multe discuții. Fie că vorbim despre rețete, ori despre cum să slăbești, despre mâncat sănătos sau junk food, despre nemâncat sau supraalimentare. Pentru articolul ăsta m-am jucat cu multe variante de titlu pentru că aș fi vrut cumva să înțelegi din prima unde bat. În sensul că și de astă dată am să fac o legătură cât se poate de vizibilă între mâncare și cunoașterea de sine, învățare și dezvoltare. Am ales acest titlu pentru 3 cuvinte cheie: #mâncare #îngrășat #slăbit.
Ești ceea ce mănânci
Fraza aceasta a făcut ecou pentru prima dată undeva prin 1800, când un domn respectabil cu numele unui deliciu culinar, Anthleme Briliant-Savarin, avocat și politician de pe undeva de prin Franța, a scris “Psihologia gustului”. Omul avea nume predestinat, era musai să scrie tocmai el despre lucrurile astea. Aici face o afirmație de genul ” Spune-mi ce mănânci, ca să-ți spun ce ești”. Ceva mai târziu a mai apărut în Germania un eseu pe tema mâncării și a spiritualității, în care apărea scris “omul este ceea ce mănâncă”. Această idee a traversat Oceanul după anul 1900 unde au început să apară tot felul de regimuri alimentare. Forma s-a păstrat: ceea ce omul mănâncă are efecte mai apoi și asupra sănătății organismului și a minții în același timp. Fondul s-a pierdut însă în timp. Omul a vrut diete care mai degrabă să-l scape de “Luri” sau “Xuri”. Astfel că nu prea conta ce mănâncă/nu mănâncă atâta timp cât hainele se așezau mult mai bine, iar acceptarea socială venea odată cu asta. Sănătatea, putea sigur să vină la pachet cu scăderea în greutate, însă avea șanse mari să treacă la mai rău. Să nu mai vorbim despre minte. Acum ne întoarcem la afirmația “ești ceea ce mănânci” și nu o mai traducem literalmente. Îți las mai jos ceea ce am înțeles eu și cum am ajuns la concluzia că nu mâncarea îngrașă sau slăbește.
De ce cred că nu mâncarea îngrașă
Personal, cred că ceea ce mănânc poate să mă definească în multe privințe. Sigur aspectul este cel mai vizibil, însă și aici putem avea o mică discuție. Mănânc orice, dar nu oricând, oricât și oricum. Treaba asta cu orice e chestie de gust și obișnuință să fiu cinstită. Unde și cum ai crescut, ce și cum se mânca în casă, zona din care ești, tradițiile, clima își au rolul lor bine stabilit în ADN-ul tău culinar. Și chiar dacă sunt de acord cu asta, mai las o mică portiță și pentru ceea ce vine explorând și învățând. Doar așa poți să decizi ce mâncare ți se potrivește. Dacă îmi amintesc corect au fost vreo 2-3 momente în viața mea de până acum când am avut dezechilibre de greutate și tocmai faptul că am trecut prin ele m-a ajutat să înțeleg și mai bine ce și cum cu mâncatul. Un burnout după o perioadă de muncă fără pauză, m-a adus la o sub greutate care mi-a creat probleme în organism. Altă dată un repaus prelungit m-a “ajutat” să renunț la garderobă și să port aceeași pereche de jeans pentru o perioadă. Și destul de recent, în perioada de sarcină am adoptat ca fiind a mea, vorba aceea din popor că hrănesc 2 guri 🙂 Dar, să-ți dau și lucrurile alea pe care să le iei acasă din povestea asta și să le pui în practică:
Orice, dar nu oricând, oricât și oricum.
- Ce înseamnă să mănânci orice? Când vine vorba despre mâncare (și nu numai) diversitatea este un cuvânt cheie. Nu intru în zona specialiștilor, dar nici în dietele care exclud încă de la numele pe care le poartă unul sau mai multe lucruri din alimentație. Lasă astea, gândește-te doar ce bucurie pe organismul tău dacă-i dai nuci, pește, sau legume. Ce mult te poate ajuta o porție de paste atunci când ai nevoie de energie fizică. E un fel de carburant. Să mănânci orice, pentru mine se traduce să mănânci conștient.
- De ce să nu mănânci oricând? Corpul nostru funcționează după câteva principii simple și are propriul ritm. Să-l alimentezi oricând ar însemna să-l bulversezi total. Se vorbește mult acum despre “mâncatul emoțional”. El intră și în sfera timpului. Nu mai contează când, doar o faci pentru că așa îți vine. “Avem timp pentru toate” parcă așa spunea marele Octavian Paler.
- Mătușa mea ne repeta mereu când eram mici: “Dimineața mănânci singur, la amiază cu prietenii și seara dai la dușmani” 🙂 Aș putea spune că e mult adevăr în treaba asta. Cantitatea are putere să stabilească greutatea 🙂 Greutatea ta mai exact! Și uite cum ne întoarcem la mâncatul conștient. Călugării budiști spun ceva de genul : “Soarbe-ți mâncarea și mănâncă băutura”.
- Partenerul meu de viață este un tip de la care încă învăț. Să nu las un mic dejun, prânz sau cină fără fața de masă pare un lucru nesemnificativ și totuși spune atât de multe. Mâncarea și tu aveți ceva în comun: respect. Respectul pentru mâncare și respectul pentru sine au un rol esențial pentru un stil de viață sănătos.
- Și nu uita că hrana este și pentru minte, nu doar pentru stomac. Prietena mea Dora, o fetiță de 12 ani le-a spus părinților într-un moment în care-i era foarte foame: “Voi ați văzut vreodată ca cineva care e flămând să fie bucuros?”
În concluzie nu mâncarea îngrașă sau slăbește. Acestea sunt dezechilibre. Sunt Anamaria Chiorean. Azi am pus mâncarea în lumina cuvintelor pentru că intenția mea este să te fac să vrei să cauți și mai mult și să găsești răspunsul potrivit pentru tine. Pentru că știu că și tu poți face din viața ta locul acela în care vrei să trăiești.