Pentru că acasă este acolo unde ești cu ai tăi, pentru că acasă nu e locul, ci timpul pe care-l petreceți împreună!
Mama, dacă nu mă iei tu azi de la grădiniță, te rog, când mă întorc să fii acasă! Păi, e ceva important? E musai să fiu fix atunci? Da, pentru că eu atunci mă bucur, iar dacă tu nu ești acasă, eu cum mă mai bucur?
Poți petrece 7 zile din 7 muncind, pentru că toată lumea o să te admire pentru asta! Începi dimineața devreme și termini târziu în zi, ori chiar te prinde întunericul muncind, iar asta e perfect pentru că munca o să-ți aducă cea mai mare bucurie, o să-ți alinieze rând pe rând toate lucrurile la care ai visat de atâta vreme: o casă, o mașină bună și tot ceea ce banii pot să cumpere. Copiii tăi sunt bine, acasă cu bona sau bunicii, au mâncat și își găsesc ei ceva cu care să-și ocupe timpul până la ora de culcare, când, poate reușești tu să le dai o îmbrășișare de noapte bună înainte să adoarmă. Dacă totuși nu ai ajuns la timp, te oprești să cumperi o jucărie cu care ai să-i îmbunezi dimineață când vă vedeți, pe fugă și o să mai speli ceva din vina pe care o simți.
Weekend-ul vine cu ceva de muncă de la birou, pentru că e ceva mai liniște, presiunea nu pare atât de mare. La prânz, poate se adună toată familia la masă, dacă nu cumva, copiii și-au făcut deja alt program. Mai rămân apoi câteva ore în care te așezi pe canapea să butonezi pentru că oboseala își spune cuvântul și te gândești cu groază că mâine e luni și o iei de la capăt, iar butonatul o să-ți aducă “relaxarea” de care ai nevoie, este “anestezicul” perfect pentru toată emoția negativă adunată. Ritmul ăsta de viață a pus stăpânire pe tine, te dirijează, tu nu mai deții demult controlul. Copiii au preluat din mers, ritmul tău, coboară la fiecare stație: școală, ora de engleză, sport, dans și ora de actorie. Cheltuielile cresc proporțional cu viteza! De acum volanul ți-a scăpat din mână, accelerația este singura pedală care mai funcționează, iar viața se vede pe geamul din stânga a mașinii, exact ca și cum ai trece pe lângă o pădure cu peste 100 de km/h. E totul în ceață, formele nu se mai disting, iar lumina se amestecă cu întunericul astfel că niciuna nu-și mai are sensul.
Păi și ce nu e în regulă? Ai bifat familie, bunuri, scrii o poveste de succes. Numai că totul se petrece la o viteză mult prea mare, într-un ritm pe care nu-l mai stabilești tu și asta face ca timpul să se micșoreze și se face atât de mic, încât tu nu mai încapi în el. Acum începi să-l cauți! Acum începi să te întrebi de ce copilul tău, nu mai are timp pentru tine, te întrebi de ce casa ta, chiar dacă este atât de mare, nu este locul acela cu multe bucurii mici. Acum începi să-ți amintești că bucuria nu este locul, ci timpul pe care-l petreci împreună și că acasă este acolo unde ești cu ai tăi!