Cu atenția și motoarele turate la maxim, ne pregătim mereu să atingem țeluri. Vrem acum sau mai bine ieri dacă se poate. Căutăm mereu o scurtătură și nu stăm o clipă să ne gândim că exact aceasta este calea spre a ne scoate de fapt singuri de pe propriul nostru drum. Vrem acum pentru că tot ce contează este momentul prezent, vrem acum pentru că “trăiește clipa” ne învață toate manualele, chiar de la primele apărute vreodată. Vrem acum pentru că mâine e plin de nesiguranță și pentru că, ce înseamnă să trăieșți o viață în care nu obții tot ceea ce îți dorești? Și pentru asta folosim fiecare buton de brows și search, le folosim să ne arate o cale scurtă și sigură, poate un tips or trick, un hack ceva care să ne aducă fix acolo unde vrem, cu cine vrem, cu ce și cât vrem. Suntem atenți și cu motoarele turate la maxim pentru o cale în care nu ne mai regăsim nici noi, darămite visul nostru și mai ales “de ce-ul” pentru care am pornit toată această căutare.
Păstrează mereu de ce-ul!
Sunt aproape de a transforma un vis al meu, în realitatea ta, iar drumul până aici a fost lung. A pornit de peste ocean și a fost nevoie de nici mai mult, nici mai puțin de 10 ani. Visul acesta a traversat mări și țări, a trecut prin vreme bună dar și furtuni, a așteptat în timp ce și-a învățat lecția, a prins porțiuni aglomerate, a trebuit să schimbe viteze, să fie atent la contrasens, dar mai ales să nu caute un drum mai scurt pentru că știa că s-ar fi scos singur de pe traseul lui și asta făcea ca “de ce-ul” pentru care a pornit să dispară.
Atunci când apare, un vis nu vine cu bagajul plin. Bagajul lui se umple pe drum și abia atunci când are de toate, atunci e pregătit să iasă în lume, să se prezinte ca fiind realitatea tuturor. Bagajul lui e lecția ta, așa că nu-i cere să aducă de toate atunci când vine pentru că el ți-a dat exact cât aveai nevoie. Ți-a dat realitatea de mâine și motivul pentru care să-l urmezi în fiecare zi.
