Înapoi la normal, acolo ne dorim să ajungem, cu toate că lucrul acesta nu se întâmplă! Vrem să credem că orice schimbare ajunsă abrupt (brusc) în viața noastră este ceva temporar și că viitorul o să ne ducă înapoi la normal. Și doar încercând să înțelegi o călătorie în viitor care să te plaseze în trecut este cam greu de imaginat, către imposibil. Ne dorim un normal în care să existe ceva mai multă predictibilitate, un normal care să ne găsească făcând acele lucruri în care să nu fie nevoie de pași înafara zonei de confort, să putem să ne vedem de vechile obiceiuri. Căutăm normalitate în orice, fie că e vorba de viețile noastre de acasă, ori job, business, sănătate, viață socială.
Înapoi la normal?
Viața este în esență o serie de schimbări și adaptări și asta pentru că noi, oamenii avem capacitatea de a face față acestora și pentru că exact acele schimbări, deviații de la normalitate înseamnă progres. Suntem mult mai rezilienți decât părem la o primă vedere, astfel că, dacă nu de bunăvoie, atunci viața ne oferă diverse ocazii pentru ca noi să ne antrenăm abilitățile. Avem muschi flexibil în tot corpul, începând cu inima. Chiar și creierul se comportă ca un veritabil mușchi. Tindem către o lume în care normalitatea și predictibilitatea nu vor mai fi singurele elemente din fundația pe care să ne costruim viețile. Flexibilitatea și reziliența vor avea un rol mult mai important. Cunoașterea bazată pe învățarea formală nu va mai fi deajuns pentru a-ți asigura existența. Autoeducarea și cunoașterea de sine vor căpăta încet un rol important.
Mereu înainte!
Zilele trecute nu vor mai semăna cu cele ce vor să vină, pentru ceea ce ieri era normal, astăzi temporar sau permanent, a dispărut. Schimbarea s-a produs, iar de acum un alt normal le va lua locul. Vestea bună este că un fel de “normal” va exista întotdeauna, doar că acesta va fi mereu altfel. Putem așadar să mergem spre ceva normal, însă nu în urmă, ci mereu înainte!
