În viață atribuim roluri celor din jurul nostru, exact așa cum facem atunci când angajăm pe cineva pentru un job. Ajungem de cele mai multe ori dezamăgiți de faptul că acei oameni, cărora noi le-am dat ceva de făcut, nu își respectă contractul. Nu au citit oare descrierea job-ului lor? Nu au înțeles ce au ei de făcut pentru noi? Mama, tata, frații, surorile, verii și mătușile, copiii noștri, soțul ori soția, prietenii; doar nu degeaba au aceste titulaturi. E clar ce rol au ei de îndeplinit pentru noi. Și mai ales e clar și ce așteptări trebuie să avem noi de la ei. Unii ne sunt prieteni, alții salvatori, pe alții îi vedem victime, poate pe unii învățători. Cum spuneam, exact la fel ca și atunci când angajăm pe cineva într-un post: contabil, manager, electrician, grădinar, bucătar, IT sau multe altele. În cazul ăsta însă mai ținem cont și de cine sunt acești oameni, pe unde au mai lucrat și ce au mai făcut, tocmai pentru a ne forma așteptări cât mai apropiate de realitate. Unde mai pui că le dăm și o descriere clară a job-ului și un program de lucru 🙂
Cand așteptările sunt din alt film
Dar ce se întâmplă atunci când încetezi să mai ai așteptări de la cei apropiați, pe măsura rolurilor pe care tu le-ai atribuit? Îți spun, îți spun chiar care sunt efectele imediate ale acestei abordări. Nu înainte însă de a-ți da un exemplu legat de ceea ce faci tu atunci când împarți roluri! A fost o perioadă în relația mea de cuplu în care pretindeam că eu sunt o prințesă, implicit el trebuia să joace cu măiestrie rolul prințului. Eu jucam cât puteam de bine, numai că pe zi ce trecea observam cu dezamăgire, că cel care trebuia să-mi fie prinț habar nu avea cu ce se mănâncă treaba asta. Așteptările mele erau tot atât de bine dezamăgirile mele. El nu era prinț și nici nu își dorea să fie ori să joace rolul unuia. Eu nu eram o prințesă adormită sau nu, care trebuia să fie salvată. Nu eram deloc o prințesă! Dacă ai dat atenție rândurilor de mai sus ai văzut unde am notat că aceasta a fost o perioadă, s-a încheiat cu bine atunci când, uitându-mă mai atent la mine am văzut cine eram cu adevărat. Asta m-a ajutat să descopăr și cine era cel de lângă mine cu adevărat. O versiune mult mai mișto decât cea a unui prinț. Acela a fost momentul în care, fiind mult mai atentă la mine, am văzut și că celelalte roluri pe care le împărțisem erau în mare parte alocate după niște convingeri care nu aveau nicio legătură cu valorile și viața mea.
5 efecte imediate
Acum hai să-ți spun, pe scurt, ce se întâmplă atunci când predai rolul de director de casting și îți vezi de treaba ta! Primul efect pe care-l simți este:
- LIBERTATE! ești liber să-ți explorezi propria persoană fără să te mai preocupe ce și cum fac ceilalți.
- ACCEPTARE! Asta este foarte tare pentru că începi să-i accepți pe ceilalți așa cum sunt.
- DESCOPERIRE! Ăsta este cu efectul A-HA din plin pentru că e momentul în care ai să descoperi lucruri minunate la cei din jurul tău. Nu le vedeai pentru că tu cereai cu totul altceva de la ei.
- ZEN! Hmm nu exagerez când spun asta. Zen-ul ăsta se traduce în echilibru pentru că odată ce ai acceptat cine sunt cei din jurul tău, le-ai văzut părțile alea mișto pe care nu reușiseși să le vezi până acum, te liniștești. E ok! Există viață chiar dacă nu suntem noi directori de casting 🙂
- SCHIMBARE! Cine a spus ” Fi tu schimbarea pe care vrei să o vezi în ceilalți” chiar nu vorbea prostii. Believe me! Oamenii ăștia care îți provocau dezamăgiri, stres și zile fripte, văzuți dintr-o altă perspectivă, sunt schimbați! And so are you my friend!
